Prima pagină » Comunitate

Categorie: Comunitate

„Batran” nu arunca varstnicii in groapa!

O doamna, presedinta unei asociatii pentru pensionari, s-a mahnit din cauza proiectului „Visele batranilor”, de fapt, din cauza cuvantului „batran”: „Batran este o formula de adresare cu multa lipsa de respect! Suntem SENIORII acestei tari care ne-a pensionat cand a vrut cu legi facute la comanda. Suntem varstnici cetateni cu experienta, suntem o biblioteca de informatii. Parerea unor medici politicosi: batranetea nu este o boala, ci un cumul de afectiuni netratate. Batran este un cuvant greu si doare, chiar daca toti ajung acolo”.
Nu ne-am gandit ca „batran” denota lipsa de respect si e un om care nu mai poate oferi nimic nimanui, in timp ce „senior” e un „cetatean cu experienta”, o „biblioteca de informatii”, un om activ, un om care nu capituleaza in fata vietii. Cuvantul „batran” duce, intr-adevar, la „batranete”, iar „batranetea” este uneori asociata de societate cu singuratea, boala, neputinta. Intelegem, deci, de ce „senior” este preferatul organizatiilor neguvernamentale si oamenilor cu respect pentru oamenii de varsta a 3-a, dar nu putem spune ca „senior” face invizibila batranetea si asaza varstnicii pe piedestalul recunoasterii lor in societate, in timp ce „batran” stigmatizeaza si arunca varstnicii in groapa societatii. „Batran” nu este o problema decat daca noi sau unii dintre noi vrem sa facem din el o problema. Daca vrem sa gasim cuvinte problema din acest registru, haideti sa ne uitam la „babalac”, „hoasca”, „hodorog”, „bosorog” etc. Sau la expresii jignitoare si la cum ii privim si ce credem despre batrani.Respectam remarca doamnei presedinta despre cuvantul „batran”, dar poate ne-am fi dorit, tineri fiind, macar un cuvant din partea dumneaei si despre „Visele batranilor”.

Multumim ING

Suntem una dintre organizatiile neguvernamentale inscrise in competitia de proiecte lansata de ING, la sectiunea „Educatie financiara”, cu proiectul „Pui de Lei”. Punctajul comitetului de evaluare ne-a plasat pe locul 6 (5), cu o medie care nu ne-a permis intrarea in finala. La vederea pozitiei ocupate si a notei mici, ne-am intristat, bineinteles. Dupa ce-am vazut si diferentele de punctaj dintre castigatori si perdanti, de cateva zeci de sutimi, ne-am amarat si mai tare, si ne-a trecut prin cap „Vineri, 13”.  Apoi ne-am consolat, iar in cele din urma ne-am bucurat cu adevarat: ne-am plasat imediat dupa organizatii mai preocupate de educatia financiara decat noi. Pentru organizatia noastra, locul ocupat este deci o mica-mare izbanda. Va multumim!

Voluntarul trebuie sa simta inainte de a sti

Ne uitam la noua lege a voluntariatului: „Participarea persoanelor fizice la activitatile de voluntariat desfasurate in folosul altor persoane sau al societatii”; „Implicarea activa a voluntarului in viata comunitatii”; „Organizatia gazda poate oferi voluntarilor, in conditiile legislatiei din domeniul educatiei si formarii profesionale, cursuri de instruire, formare si pregatire profesionala in domeniul in care aceasta activeaza”; Valoarea sociala a activitatilor de voluntariat ca expresie a cetateniei active, a solidaritatii si responsabilitatii sociale”. Am citit si altele, prin alte parti (Bernard Crick), despre legatura dintre voluntariat si cetatenie activa. Cetatenia activa implica voluntariat, dar nu tot voluntariatul inseamna sa fii cetatean activ. Prin alte parti nu exista, de pilda, acel „organizatia gazda poate oferi”, ci trebuie sa ofere. Voluntarul trebuie pregatit, trebuie sa stie bine ce se intampla inainte de a face ceva, trebuie sa fie intrebat la final daca ce s-a intamplat a fost bine sau ce n-a fost bine. Voluntarul nu este forta de munca. Volunatariatul nu este o povara. Voluntarul trebuie sa simta, inainte de a sti si trebuie sa stie, inainte de a simti. Voluntariatul este pentru a (te) schimba.

Povestea politicii

Politica apare intr-un grup, intr-o comunitate de oameni care delibereaza si iau o decizie colectiva intr-o problema care le afecteaza viata. Kettering Foundation din SUA a pus toate aceste ingrediente ale politicii intr-o poveste, intr-un film animat de 4 minute despre o comunitate ancestrala asezata pe malul unui rau. Problemele comunitatii apar atunci cand apele incep sa se reverse si sa inunde satul. Oamenii incearca sa gaseasca o solutie. Sa mute vatra satului pe malul celalalt al raului? Sa ramana pe loc? Sa gaseasca un alt loc, ferit de inundatii? Si incep sa discute, sa delibereze, si ajung in final sa ia o decizie comuna. Cam asta ar fi politica. 3 conditii sunt necesare pentru ca o democratie sa functioneze, rezuma organizatia: cetateni responsabili, care au capacitatea de a lua deciziile care-i privesc in cunostinta de cauza; comunitati de cetateni care actioneaza impreuna la problemele comune; institutii cu legitimitate publica, care contribuie la intarirea societatii.

Big Society. Is there anything wrong with this page?

Pe gov.uk mai apare din cand in cand cate un comunicat de presa pe tema “Big Society”. Cel mai recent se refera la Premiul “Big Society”, acordat in noiembrie 2014 de primul-ministru David Cameron unei organizatii neguvernamentale care administreaza platforma de strangere de fonduri pentru proiecte civice, Spacehive. Comunicatul este ireprosabil, structurat ca la carte, se parcurge usor, gratie fontului mare, spatierilor si alineatelor. In final esti invitat, de vrei, sa citesti mai mult despre ce-i cu acest Big Society Award, despre Big Society, in general. Apoi, esti intrebat: “Is there anything wrong with this page?”. Chiar nu-i nimic in neregula cu pagina, totul e perfect. Dar cu Big Society, e ceva in neregula?

In primul rand, ce-i cu Big Society? De pe Wikipedia, afli ca Big Society este un termen aparut in anii ‘90, atribuit lui Steve Hilton, directorul de strategie al Partidului Conservator britanic. Ca acest termen reda ideea mixta de piata libera si solidaritate sociala. Si ca aceasta idee a fost stindardul campaniei in alegerile din 2010 a Partidului Conservator si a coalitiei aflate astazi la guvernare.

In 2010, David Cameron promitea britanicilor o societate mareata “in care suntem impreuna” si “o agenda a reformelor serioasa, profunda, de transfer al puterii din mainele politicienilor catre popor”. Comunitatea urma sa fie propriul stapan in luarea deciziilor ce o privesc, ajutata de autoritatea locala si de alti actori. Coalitia de guvernamant mai promitea descatuasarea subcontractarii serviciilor publice si accesul organizatiilor neguvernamentale, al intreprinderilor sociale, al companiilor cu capacitate de inovatie in furnizarea de servicii. Iar peste toate acestea, era fluturata “actiunea sociala”, vazuta de coalitie ca o forma de incurajare a oamenilor de a se implica in comunitate donand timp, bani si alte resurse.

Bineinteles, maretul plan guvernamental a fost monitorizat de societatea civila britanica. Civil Exchange, un ONG de dezbateri si analiza cu misiunea de a intari relatia dintre societatea civila si stat, a inceput sa publice “Big Society Audit”, in editii anuale. Cea mai recenta editie, si ultima, a aparut in 20 ianuarie, anul acesta, in contextul noilor alegeri generale din toamna. Dupa aproape 5 ani de Big Society, Civil Exchange trage o linie critica cu speranta ca viitorul guvern britanic va invata din greselile actualei coalitii. Iar prima lectie care ar trebui invatata in ce priveste Big Society e cea despre proprietate si putere: O reala societate mareata nu poate fi proprietatea exclusiva a autoritatii centrale; ea nu poate exista in afara parteneriatului cu societatea civila, un parteneriat in care statul are rol de facilitator, nu de dicatator, si in care oamenii, mai ales cei de rand si neputinciosi, sunt implicati.

Civil Exchange are si alte lectii de transmis “urmasilor”: putini britanici cred ca pot influenta deciziile publice; contractarea servicilor publice a fost acaparata aproape exclusiv de anumiti furnizori din sectorul privat, furnizorii locali fiind inalturati; serviciile publice cheie continua sa raspunda ineficient nevoilor celor au cel mai mult nevoie de ele, adancind inegalitatile dintre bogati si saraci; actiunile sociale prin donatii de timp si bani in comunitate, chiar daca au inregistrat victorii, nu mai sunt la nivelul anilor trecuti si nu sunt canalizate catre nevoile acute; investitiile sociale ale sectorului de business sunt mici, iar donatiile corporate nu sunt inca o sursa alternativa de finantare pentru ONG-uri.

Big Society nu este totusi un esec total, chiar daca asupra unor initiative pozitive planeaza anumite suspiciuni, in special legate de acordarea preferentiala a unor finantari nerambursabile. Big Society Network este o initiativa ONG care are girul guvernamental si fonduri de la Loteria nationala britanica, printre altele, pentru finantarea de proiecte comunitare. Big Society Capital, un fond de investitii sociale. Big Society Awards, care recunoaste si premiaza initiative comunitare. National Citizen Service, un program de voluntariat si dezvoltare sociala dedicat tinerilor de 16 si 17 ani. Localism Act 2011, o lege care faciliteaza transferul de competente decizionale de la nivelul autoritatii centrale, la cel comunitar. Iar Scolile libere (Free schools) permit parintilor, profesorilor, ONG-urilor, sctorului de afaceri sa infiinteze propriile scoli.

Mallateca roata

In marea roata din parcul de distractii, oamenii isi ocupa locurile pe merit, fiecare in banca lui. Mallateca roata se pune in miscare, iar oamenii se misca o data cu ea, stand fiecare la locul lui. E asa o malliciune si o chicoteala pe scaunelele ocupate pe merit in marea roata din parcul de distractii. Iar din fixele si fixatele scaune se trag comodele ocheade cat permite cureaua.

Textul de mai jos este despre decizie, actiune, putere

Prin ’89, la canal (Dunare – Bucuresti), filmul de noapte din baraca clujenilor era ca gustul unei banane sau al unui ou-ochi, iar distanta dintre baraci nu era chiar eroica. Nu existau definitii, termeni, discutii, unul dintre soldatii de canal zicea „bai, e film cu bataie” sau cu Samantha Fox, si se strecurau toti afara din unitate. Nu era mare lucru, dar tot ce se intampla inainte de plecare, la plecare, pe traseu, in baraca clujenilor si la întoarcere era mai incitant decat „Arma mortala” a lui Mel Gibson si cea a… Samanthei. Puterea soldatilor de canal era deja notorie si nicio tresa de comandant nu misca… 🙂

Cetatenia perfecta

Ma intreb ca sa cunosc. Vorbesc ca sa aflu. Inteleg ca sa schimb. E de ajuns pentru cetatenie? Avem cunostinte, actionam, avem experienta, capatam aceasta deprindere. Ne facem un obicei din a ne implica. Adica, nu suntem astazi cetateni, si dupa aia, gata. Mi-am facut norma de cetatean si gata. Apar mai multe intrebari, nu stim daca merita puse. Daca urmaresti o singura cauza fara a te interesa altele, si o urmaresti pana in panzele albe, toata viata ta, esti cetatean activ? Sau un cetatean 100% activ ar trebui sa se implice in tot ce-i stramb in societate sau in cat mai multe aspecte ale societatii? Ma implic in ce ma afecteaza pe mine sau in ce ne afecteaza pe noi? Exista si cetatenie egoista? Doar cu suflu, fara suflet? Adica, ai educatie, cunosti cum merg treburile in comunitate, intelegi, actionezi, poti chiar sa o faci constant, dar nu o faci cu inima. Nu exista cetatenie doar cu capul.

Mai mult decat un om ok

Un cetatean activ este mai mult decat un om „corect”. Omul „corect” este un om ok in societate, bun platitor (de taxe si impozite), respectuos cu semenii, care nu incalca legile, cu o conduita morala, care merge la vot, eventual. Cetateanul activ este un om nelinistit, sa spunem. Nelinistea e data de ce se intampla in jurul lui sau, mai bine zis, de intelegerea a ceea ce se intampla in jurul lui. Cetateanul activ vede. Devieri, incalcari de drepturi, abuzuri, discriminari, nedreptati, probleme. Le intelege si ia atitudine. Intelege ca poate face asta si vrea sa faca asta, pentru ca ii pasa.