Faptul ca ne intrebam daca Visele batranilor e un proiect bun e perfect. Faptul ca ne raspundem ca ar putea fi mai bun e foarte bine. Pana aici nu-i rau. Comunicatul cu “s-a lansat” a fost ok, pentru ca asa asa am zis ca se va intampla, si asa s-a intamplat. Au urmat batai la usi, s-au deschis: Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti. Au urmat discutii cu alte doua facultati si mai urmeaza altele. Au urmat discutii cu Centrul Comunitar Ghencea si cu Organizatia Suedeza pentru Ajutor Umanitar Individual si credem ca va fi bine. Au trecut 3 luni de la debutul proiectului:
- Nu credeam ca aflarea celor 30 de studenti se va face usor, si asa e, dar nu-i rau…
- Nu credeam ca aflarea celor 10 batrani se va face greu, asa va fi, si nu sarim in sus de bucurie
- Ne intrebam ce vom face sa facem ceva, mai bine ne vom intreba pentru cine si de ce
- Ne raspundem la pentru cine si de ce, si e perfect