Big Society. Is there anything wrong with this page?

Pe gov.uk mai apare din cand in cand cate un comunicat de presa pe tema “Big Society”. Cel mai recent se refera la Premiul “Big Society”, acordat in noiembrie 2014 de primul-ministru David Cameron unei organizatii neguvernamentale care administreaza platforma de strangere de fonduri pentru proiecte civice, Spacehive. Comunicatul este ireprosabil, structurat ca la carte, se parcurge usor, gratie fontului mare, spatierilor si alineatelor. In final esti invitat, de vrei, sa citesti mai mult despre ce-i cu acest Big Society Award, despre Big Society, in general. Apoi, esti intrebat: “Is there anything wrong with this page?”. Chiar nu-i nimic in neregula cu pagina, totul e perfect. Dar cu Big Society, e ceva in neregula?

In primul rand, ce-i cu Big Society? De pe Wikipedia, afli ca Big Society este un termen aparut in anii ‘90, atribuit lui Steve Hilton, directorul de strategie al Partidului Conservator britanic. Ca acest termen reda ideea mixta de piata libera si solidaritate sociala. Si ca aceasta idee a fost stindardul campaniei in alegerile din 2010 a Partidului Conservator si a coalitiei aflate astazi la guvernare.

In 2010, David Cameron promitea britanicilor o societate mareata “in care suntem impreuna” si “o agenda a reformelor serioasa, profunda, de transfer al puterii din mainele politicienilor catre popor”. Comunitatea urma sa fie propriul stapan in luarea deciziilor ce o privesc, ajutata de autoritatea locala si de alti actori. Coalitia de guvernamant mai promitea descatuasarea subcontractarii serviciilor publice si accesul organizatiilor neguvernamentale, al intreprinderilor sociale, al companiilor cu capacitate de inovatie in furnizarea de servicii. Iar peste toate acestea, era fluturata “actiunea sociala”, vazuta de coalitie ca o forma de incurajare a oamenilor de a se implica in comunitate donand timp, bani si alte resurse.

Bineinteles, maretul plan guvernamental a fost monitorizat de societatea civila britanica. Civil Exchange, un ONG de dezbateri si analiza cu misiunea de a intari relatia dintre societatea civila si stat, a inceput sa publice “Big Society Audit”, in editii anuale. Cea mai recenta editie, si ultima, a aparut in 20 ianuarie, anul acesta, in contextul noilor alegeri generale din toamna. Dupa aproape 5 ani de Big Society, Civil Exchange trage o linie critica cu speranta ca viitorul guvern britanic va invata din greselile actualei coalitii. Iar prima lectie care ar trebui invatata in ce priveste Big Society e cea despre proprietate si putere: O reala societate mareata nu poate fi proprietatea exclusiva a autoritatii centrale; ea nu poate exista in afara parteneriatului cu societatea civila, un parteneriat in care statul are rol de facilitator, nu de dicatator, si in care oamenii, mai ales cei de rand si neputinciosi, sunt implicati.

Civil Exchange are si alte lectii de transmis “urmasilor”: putini britanici cred ca pot influenta deciziile publice; contractarea servicilor publice a fost acaparata aproape exclusiv de anumiti furnizori din sectorul privat, furnizorii locali fiind inalturati; serviciile publice cheie continua sa raspunda ineficient nevoilor celor au cel mai mult nevoie de ele, adancind inegalitatile dintre bogati si saraci; actiunile sociale prin donatii de timp si bani in comunitate, chiar daca au inregistrat victorii, nu mai sunt la nivelul anilor trecuti si nu sunt canalizate catre nevoile acute; investitiile sociale ale sectorului de business sunt mici, iar donatiile corporate nu sunt inca o sursa alternativa de finantare pentru ONG-uri.

Big Society nu este totusi un esec total, chiar daca asupra unor initiative pozitive planeaza anumite suspiciuni, in special legate de acordarea preferentiala a unor finantari nerambursabile. Big Society Network este o initiativa ONG care are girul guvernamental si fonduri de la Loteria nationala britanica, printre altele, pentru finantarea de proiecte comunitare. Big Society Capital, un fond de investitii sociale. Big Society Awards, care recunoaste si premiaza initiative comunitare. National Citizen Service, un program de voluntariat si dezvoltare sociala dedicat tinerilor de 16 si 17 ani. Localism Act 2011, o lege care faciliteaza transferul de competente decizionale de la nivelul autoritatii centrale, la cel comunitar. Iar Scolile libere (Free schools) permit parintilor, profesorilor, ONG-urilor, sctorului de afaceri sa infiinteze propriile scoli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.