În România, voluntariatul este, în mod oficial, o activitate deschisă tuturor, indiferent de vârstă. Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat spune limpede că voluntarul este „orice persoană fizică” care are capacitate de muncă și dorește să se implice în folosul comunității. Nu se menționează nicăieri vreo limită de vârstă, vreo categorie favorizată sau vreo restricție pentru persoanele vârstnice.
Și totuși, în practica socială, voluntariatul pare dominat de tineri. Programe, campanii, imagini publice, chiar și limbajul utilizat, toate privilegiază dinamica generațiilor tinere. De ce se întâmplă acest lucru, dacă legea în sine este neutră?
Pentru a înțelege fenomenul, trebuie privite împreună două planuri: cadrul legal și modul în care statul și societatea promovează participarea civică.
Lasă un răspuns