Un studiu longitudinal pe 20 de ani arată că a-i ajuta pe ceilalți este una dintre cele mai simple și umane forme de prevenție cognitivă
Îmbătrânirea creierului este una dintre cele mai mari provocări ale societăților moderne. Pe fondul creșterii numărului de persoane afectate de demență și boala Alzheimer, cercetătorii caută tot mai intens factori de risc care pot fi modificați prin stilul de viață. Un studiu recent aduce în prim-plan un răspuns surprinzător de simplu: ajutorul oferit altora, fie prin voluntariat organizat, fie prin sprijin informal acordat prietenilor, vecinilor sau rudelor.
Ajutorul ca „exercițiu” pentru creier
Studiul intitulat Helping behaviors and cognitive function in later life, publicat în prestigioasa revistă Social Science & Medicine, a analizat date colectate timp de peste două decenii (1998–2020) în cadrul Health and Retirement Study (HRS) din Statele Unite – unul dintre cele mai ample studii longitudinale dedicate persoanelor de peste 50 de ani.
Cercetarea a inclus 31.303 participanți, urmăriți în mod repetat de-a lungul anilor, fiind analizată legătura dintre două tipuri de comportamente prosociale:
- voluntariatul formal (activități organizate, prin ONG-uri, biserici etc.);
- ajutorul informal (sprijin oferit direct prietenilor, vecinilor sau altor persoane din afara gospodăriei).
Rezultatele sunt consistente: persoanele care se implică în mod regulat în astfel de activități au scoruri cognitive mai bune și un declin cognitiv mai lent comparativ cu cele care nu ajută deloc.
Beneficiile se acumulează în timp
Un aspect esențial al studiului este că nu analizează doar dacă cineva ajută sau nu, ci cum se schimbă acest comportament în timp. Concluzia principală este că beneficiile cognitive nu sunt doar de moment, ci se acumulează pe termen lung, atâta timp cât implicarea este menținută.
Autorul principal al studiului, Sae Hwang Han (University of Texas at Austin), subliniază că:
„Angajarea susținută în activități de ajutorare duce la beneficii cognitive cumulative, care devin tot mai vizibile odată cu trecerea timpului.”
Câte ore sunt suficiente
Un rezultat deosebit de relevant pentru persoanele vârstnice este legat de doza optimă de implicare. Studiul arată că:
- 2 – 4 ore de ajutor pe săptămână sunt asociate cel mai constant cu beneficii cognitive;
- implicarea excesivă (foarte multe ore) nu aduce beneficii suplimentare clare și poate deveni solicitantă;
- chiar și nivelurile moderate de ajutor sunt eficiente.
Această concluzie confirmă observații mai vechi din literatura de specialitate, potrivit cărora echilibrul este esențial atunci când vorbim despre activități benefice sănătății la vârste înaintate.
Voluntariatul informal contează la fel de mult
Un element de noutate al studiului este includerea ajutorului informal, adesea ignorat în cercetările anterioare. Deși mai puțin vizibil decât voluntariatul organizat, acest tip de sprijin este mult mai frecvent, mai ales în rândul persoanelor în vârstă.
Rezultatele arată că ajutorul informal are efecte cognitive comparabile cu voluntariatul formal, ceea ce înseamnă că nu este necesară afilierea la o organizație și că sprijinul oferit în comunitate, în relații apropiate, este la fel de valoros pentru sănătatea creierului.
Această constatare este importantă mai ales pentru persoanele care, din motive de sănătate, mobilitate sau acces, nu pot participa la programe de voluntariat structurat.
Fie că e structurat sau spontan, voluntariatul și ajutorul oferă:
- stimulare cognitivă (rezolvarea de probleme, adaptare, planificare);
- interacțiune socială și reducerea singurătății;
- sens și scop personal, factori cunoscuți pentru impactul lor pozitiv asupra sănătății mintale;
- activarea unor mecanisme biologice benefice, inclusiv reducerea stresului cronic.
Concluziile studiului sunt susținute și de alte lucrări recente, inclusiv Raportul Comisiei Lancet pentru prevenția demenței (2024), care subliniază rolul activităților sociale și al izolării sociale ca factori modificabili de risc.
Implicații pentru politicile publice și pentru viața de zi cu zi
Autorii studiului sugerează că promovarea ajutorului reciproc și a voluntariatului moderat ar putea deveni o strategie simplă și accesibilă de sănătate publică pentru populația vârstnică.
Foto: Parcul Drumul Taberei
Surse și studii citate
- Han, S. H., Burr, J. A., Zhang, S. (2024). Helping behaviors and cognitive function in later life. Social Science & Medicine.
- Livingston, G. et al. (2024). Dementia prevention, intervention, and care. The Lancet.
- Anderson, N. D. et al. (2014). The benefits associated with volunteering among seniors. Psychological Bulletin.
- Health and Retirement Study (HRS), University of Michigan.
- ScienceAlert – articol de popularizare a rezultatelor studiului.
Lasă un răspuns