O doamna, presedinta unei asociatii pentru pensionari, s-a mahnit din cauza proiectului “Visele batranilor”, de fapt, din cauza cuvantului “batran”: “Batran este o formula de adresare cu multa lipsa de respect! Suntem SENIORII acestei tari care ne-a pensionat cand a vrut cu legi facute la comanda. Suntem varstnici cetateni cu experienta, suntem o biblioteca de informatii. Parerea unor medici politicosi: batranetea nu este o boala, ci un cumul de afectiuni netratate. Batran este un cuvant greu si doare, chiar daca toti ajung acolo”.
Nu ne-am gandit ca “batran” denota lipsa de respect si e un om care nu mai poate oferi nimic nimanui, in timp ce “senior” e un “cetatean cu experienta”, o “biblioteca de informatii”, un om activ, un om care nu capituleaza in fata vietii. Cuvantul “batran” duce, intr-adevar, la “batranete”, iar “batranetea” este uneori asociata de societate cu singuratea, boala, neputinta. Intelegem, deci, de ce “senior” este preferatul organizatiilor neguvernamentale si oamenilor cu respect pentru oamenii de varsta a 3-a, dar nu putem spune ca “senior” face invizibila batranetea si asaza varstnicii pe piedestalul recunoasterii lor in societate, in timp ce “batran” stigmatizeaza si arunca varstnicii in groapa societatii. “Batran” nu este o problema decat daca noi sau unii dintre noi vrem sa facem din el o problema. Daca vrem sa gasim cuvinte problema din acest registru, haideti sa ne uitam la “babalac”, “hoasca”, “hodorog”, “bosorog” etc. Sau la expresii jignitoare si la cum ii privim si ce credem despre batrani.Respectam remarca doamnei presedinta despre cuvantul “batran”, dar poate ne-am fi dorit, tineri fiind, macar un cuvant din partea dumneaei si despre “Visele batranilor”.